O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990)
In sfarsit am gasit ceva frumos si mult asteptat. Nu e nou, dar abia acum l-am gasit postat pe internet. Filmul a fost facut in 2007 si il are ca protagonist pe Horatiu Malaele care prezinta personajele desenelor animate romanesti. Nu voi face vreo recenzie pentru s-au facut destule. Sunt doar fericita ca il voi vedea in sfarsit si va voi oferi ocazia sa il vedeti si voi. Cat aveam eu in 1990? 2 ani? Eram mult prea mica. Totusi, nostalgia trecutului ma roade desi nu am avut ocazia sa o traiesc. O fi din cauza pasiunii mele de a viziona desene animate… uff…prea multe desene animate. Dar stiti…e prea frumos sa te uiti la desene animate. Sa incepi cautand niste imagini, sunete familiare si sa ajungi sa te pierzi urmarind ore in sir desene animate pline de amintiri. Ce daca am vazut desene animate inainte sau imediat dupa evenimentele din ’89? Imi amintesc ca prindeam adesea unele imagini cu desene dinainte de ’89. Ma fascinau…parca le stiam din totdeauna. Si eram mult prea mica pentru a constientiza ceva. Mi-au ramas in vise. Le aud cand dorm. Si ma apuca nostalgia uneori. Am imaginile in cap. Nu stiu de unde, din ce meleaguri sunt, dar mi le amintesc si iata…le caut…si le gasesc.
Totusi, va voi reda subsolul filmului, subsol pe care l-am observat postat pe mai multe site-uri care vorbesc despre.
In regia lui Radu Igazsag, filmul O scurta poveste il aduce in scena pe Horatiu Malaele care, alaturi de un prieten mai neobisnuit, spune povestea desenelor animate romanesti pana in anii 90.
E o poveste nostalgica pentru cei mari, pentru cei care i-au cunoscut si au copilarit cu Mihaela si Azorel, cu omuletul lui Gopo si Robinson Crusoe. E o lume fascinanta si plina de surprize pentru copii, chiar daca acum eroii lor sunt altii.
Inainte de a scrie „ma-ma” cred ca am desenat-o pe mama. Un cerc stangaci, doua bete in loc de maini Si tot asa am desenat blocul, parcul, cainele si tot ce era in jurul nostru. Vorbeam cu desenele, in mintea noastra ele se miscau, aveau viata. Poate de aceea, daca suntem sinceri, desenul animat e mai aproape de noi decat orice alta forma de film. Doar ca apoi crestem si uitam. Sa ne reamintim bucuria de a desena, de a vedea desene. Desene vii, animate. Sa fim din nou, cu totii, copii.
Titus Muntean
Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/07/27/o-scurta-poveste/
Filed under: Cu si despre animatie, film, Go...somewhere, povesti de adormit copii, reverii, Sentimente, un portret pe luna | Tagged: amintire, animat, animatie, copilarie, desen, Horatiu, istorie, Malaele, poveste, scurta, vis |
Sandy 
Si eu eram mic..2-3 ani in 1990,am vazut mult prea putine desene animate romanesti.Curand o sa ma uit si eu la documentarul asta…
Lansarea oficială a filmului despre care vorbeşti a avut loc pe 1 iunie. Acum se găseşte editat şi pe DVD. Radu Igazsag spunea la un moment dat că pe viitor este posibil ca „O scurtă poveste” să poate fi vizionat şi pe micile ecrane, dacă producătorii vor găsi posturi TV interesate de difuzarea acestui material. De asemenea, Producătorii vor ca în luna decembrie să fie lansat un box set de DVD-uri care va conţine aproape 10 ore de filme animate româneşti. Fiind jurnalist, nu m-am abţinut şi l-am întrebat pe Radu Igazsag dacă mai există şanse ca animaţia românească să îşi revină din declinul înregistrat după 1990. Am primit un răspuns cât se poate de îmbucurător: DA. De ce? Pentru că asistăm la un lucru nemaîntâlnit în ultimii 17 ani: în România se produc simultan în acest moment două lungmetraje de animaţie!…
Salut Bogdan. Pe cinemagia scria ca a aparut in 2007 si da, lansarea oficiala a lui a avut loc pe 1 iunie…dar in 2007. Mi se pare o veste superba ca in acest moment se realizeaza desene aniate romanesti.
Daca au nevoie de voci pentru personaje, ma ofer cu toata dragostea(eeh asta face parte din wish-listul meu).
Nu stiu daca ai observat,dar in ultima vreme exista o presiune din partea nostalgicilor fata de desenele copilariei lor(a noastra, a tuturor), romanesti sau straine, desene care au trait in inimile noastre atatia ani si a caror voci ne-au urmarit. Lumea incepe sa tanjeasca dupa animatie. E un moment splendid pentru a ne urca din nou in inimile oamenilor.
LE: Am aflat ca firma respectiva cu lung-metrajele animate a dat faliment
Da, în 2007 a apărut filmuleţul. În perioada aceea eram încă activ în presă şi am făcut un material despre eveniment.
Despre firmă nu mai ştiu absolut nimic dar ştiu că proiectul nu s-a abandonat.
Iar despre cele două filma la care se lucrează am aflat de la un prieten care face exact aşa ceva; este desenator-animator şi când l-am cunoscut eu lucra într-un studio de animaţie din Ungaria. E vorba de Cristian Scarlatescu, dacă numele lui îţi spune ceva. În România a lucrat ca desenator 2D si 3D la Dacodac Studio si la Geniusfilm.
Şi, într-adevăr, şi eu sper să nu renunţe, pt că animaţia românească a fost un fenomen foarte apreciat, mai ales de noi, cei care am văzut, de voie, de nevoie, acele filme. Sincer, eu şi acum mă uit la desene animate, chiar dacă uneori, sunt luat peste picior din cauza asta.
Nu trebuie sa te simti aiurea ca re uiti la desene animate. Uite o comunitate geniala: http://desenelecopilariei.com/ . Stii…discutand cu tine si punand cateva chestii cap la cap, imi vine o idee de proiect. Fireste ca e un vis frumos, dar ce ar fi daca am invia animatia romaneasca? Eeh…poate ca aiurez…
De falimentarea firmei am aflat tot surse din media ( caci eu sunt jurnalist in devenire 😛 )
Aaah…era sa uit…pregatesc ceva frumos sa postez…apropo de animatia romaneasca
[…] O scurta poveste […]