O noua poezie nervoasa

Au inceput sa ma streseze scandalurile literare. Luciat si-a inchis blogul din cauza unor literati. Nu port pica nimanui. Nu sunt fanul nimanui. Ma enerveaza fenomenul.  Oare scriitorii se plictisesc asa de tare?

M-am retras mai demult din lumea literara din aceleasi motive. Poate ca unii asteapta sa ma intorc…dar simt ca din punct de vedere literar nu mai am de spus prea multe. Deja am obosit sa va aud ineptiile de poieti cititi doar de ei insisi. Deja versurile care trec prin mine sunt doar zvacniri de revolte si frustrari post-adolescentine.

E stilul meu sa ma iau in gura aiurea…asa sunt eu…

Poza este editata special…

Of Doamne, ce-am ajuns… strumf-nou2
Sa ne plictisim atat de tare
Incat penelurile ni-s uscate
Si gurile spurcate

Of Doamne, ce-am ajuns
Sa ne taram ca serpii
Prin scandaluri literare
Sau pseudo, mi se pare

Caci sugem cu toti de la o strofa
Pana ne basim o vorba
Dar vai! ce mare catastrofa
Cand vorba noastra-i criticata !

Domnilor, Sunteti penibili!
Unde e literatura?
Cand va certati unii cu altii
Sau cand va idolatrizati ca mortii?

Clasicii in viata nu’s
Dar spun multe, cred ca sunt
Si spun ce prostmodernisti
Suntem totii…care estem

Daca v-ati uitat vreodata
Nu la altii, in curtea voastra,
Ati vazut ca injurati…nu pe altii,
Ci pe voi. Tot voi sunteti aia rai

Nu o spun cu rautate
Mi-a picat asa pe buze
Ca voi urlam si eu, din nori
Dar nu loveam in cititori

Asta vreti, asta primiti
Politica-i pentru inapti
Aceeasi poeti necititi
Ai lui Vanghelie frati

O, voi poeti luminati
Mergeti dar,
Mana lui Gigi pupati
Poezia triumfe-n Carpati !

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/04/17/o-noua-poezie-nervoasa/

Anunțuri

Doliu literar

In aceasta dimineata presa a anuntat ca am mai pierdut un membru al culturii romanesti. Grigore Vieru, un mare poet basarabean a murit in aceasta dimineata, la ora 1:30, in Chisinau in urma unui accident grav de masina survenit in noaptea de 15 spre 16 ianuarie. Ca sa vezi…autorul versurilor cele mai pregnante despre Eminescu a murit in preajma nasterii lui Eminescu.

Doina si Ion Aldea Teodorovici – Eminescu pe versurile lui Grigore Vieru

Doina si Ion Aldea Teodorovici, alti mari luptatori pentru a uni Basarabia de Romania si pentru introducerea limbii romane in Basarabia, si-au pierdut viata tot intr-un grav accindent de masina. Ma doare enorm, dar asa se intampla, asa este viata. E asa de trist sa vezi cum se duce fiecare artist, fiecare om care a cladit cate un strop din inima noastra.

Update la ora 12:07 pe Realitatea.net . Cateva personalitati au simtit  sa lase cateva mesaje.

Vestea morţii lui Grigore Vieru s-a răspândit rapid şi i-a îndurerat pe cei care l-au cunoscut şi apreciat

„Grigore Vieru a fost un simbol al românismului, un om care a trăit cu toată fiinţa sa pentru limba română. Pentru poporul român pentru unitatea noastră. Aşa cum îşi iubeşte un copil mama, aşa iubea el România. Avea ceva candid în sensul cel mai înalt al cuvântului într-o lume mizeră şi murdară. Academia Română l-a onorat şi este o cinste pentru Academie”, a declarat Răzvan Theodorescu.

„Am plâns în hohote când am aflat că românii din toată Basarabia s-au adunat în faţa spitalului cu lumânări în mâini. Colegii noştri scriitori parcă se reabsorb într-o stampă din alte timpuri. Erau cutremuraţi”, a spus scriitorul Adrian Păunescu.

„Este una dintre figurile luminoase ale poeziei româneşti. Este o conştiinţă trează care animă, care chiar atunci când exprimă durere de fapt insufleţeşte oamenii. Este un simbol pe care trebuie să-l preţuim”, a spus Ion Iliescu.

„Avea o energie extraordinară şi sărea în sprijinul tuturor. Rămâne o conştiinţă a locului şi un împătimit al românismului. Vestea dispariţiei este atât de îngrozitoare încât e ca piciorul unui pod care s-a prăbuşit şi nu mai poate fi folosit”, a spus actorul Ion Caramitru.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/01/18/doliu-literar/

Imi e tare dor…

A trecut o „eternitate” de cand scriam. Imi e atat de dor de timpul pe care il aveam prin liceu. Mi-l petreceam scriind. Gandeam mai simplu, mai liber si eram mai visatoare. Scriam poezii facile dar incarcate de sentimente, ma indragosteam in fiecare zi de altcineva sau altceva. Acum nu mai scriu, iar daca scriu, ma critic dur. Critic dur si poeziile altora. Ce a ramas din mine? Sunt rece. Nu mai simt poezia, o vomit. Mi-e dor, atat de dor sa imi vad numele scrijelit in vreo revistuta online sau poate o antologie pierduta. Aceleasi foi, aceleasi vise le traiam mereu. Acum mi-am indeplinit visele. Si ce a ramas? Poezia s-a dus. Vise nu mai am…

Mi-e dor de radio. Stie el ce radio este. Poate ca prea multa dorinta strica…Ce frumos era sa am emotii inainte de fiecare intrare in direct, sa ma mandresc cand mi se multumea pentru materialul realizat. Poate ca nu eram cea mai buna. Defapt stiu asta, dar visam si eu ca un copil ca intr-o zi, daca voi fi cuminte si voi face treaba care mi se inmaneaza, voi urca pe punte. Timpul a trecut si eu m-am tot simtit eliminata. Priveam cum altii vin si eu plecam… In final, nici nu s-a simtit lipsa mea. Poate ca o fi mai bine, nu stiu. Am un nou viitor in radio. Chiar imi zicea cineva: „De ce ai renunta la un radio in FM pentru un radio online? Da…o fi o prostie. Norocul meu e ca viitorul suna bine si imi place cum suna.

Ce frumos poezeam la umbra chitarii…ce frumos era sa canti cu oameni veseli. Ce frumos era sa te simti primita intr-un loc unde se nasc poeziile. Ce frumos era sa visez ca intr-o zi…

Si acum am ajuns la o oarecare maturitate mentala care nu imi mai permite sa visez. La ce bun. Acum, dupa atata timp, ma simt „goala si atat de plina,sunt rece si atat de calda…”

Am totul…si m-am golit.

Unde sunt visele mele?

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/01/09/imi-e-tare-dor/

Povesti cuneiforme

Horia Damian, Coloana


O coloana… Cum fiecare milimetru a simtit urma de dalta umezita in apa de iarba…cum fiecare pensulatie granulata a lasat urme pe panza…

E inchisa. O pictura inchisa si statica, in culori reci si obscure. Stiu eu? O biblioteca a lumii….un stalp de cunoastere. Vezi cum cartile isi dezgolesc cotoarele de parca ar fi picioare subitiri de fete?

Toiag antic, gravat in cuneiforma. Ce mesaje ascunde misterul?.Istoria cunieforma. Istoria unui bat plin de riduri si amintiri, scaldat in universul gri al timpului.

Ne perindam asupra timpului cu pasi repezi…

Waaait a minute…Asta nu e concurs de poezie in proza?

Mah…eu nu pot intelege cum sa scriu amuzant la ceva asa suav ca si pictura. Mi-ati dat o bata in spinare, mi-ati frant colana lu Damian. Va spun! Lu’ mama, lu’ tata, lu’ vecinu de la 2 care e pictor cu fite de frantuz. Sa vedeti ce o sa va ia ala la teorii pictoricesti, ca ala nu stie multe. Si va spun si blogosferei. Ca voi priviti pictura cu…cu…glume. Las’ ca va arat eu glume, cu coloana in spinare. O rrrup pe voi.

Eu am incercat sa imbin poezia…in sincretism absolut cu pictura….cu arta…cu viataaaaaaaaaaa… si voi vreti glume de…de 2 lei. Vreti sa radeti? Mergeti la Circ. Eu merg la Galeriile de arta Armark.

Gata! Am zis! Am plecat!

Tabloul Horia Damian, Coloana poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta Artmark. Aceasta poveste a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration .

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2008/12/11/povesti-cunieforme/

Reclama la frustrare

Poate ca asa e…
Nu-s frumoasa,
Nici desteapta
Sunt mecanizata.
O femeie fara nimic special.
Fara drepturi,
Fara vise,
Intre ruine,
fara noima…
Pierduta intre pietre.
Fara roua sa-mi gadile picioarele,
Fara ploaie sa-mi mangaie buzele,
Fara lacrimi sa simt.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2008/08/07/reclama-la-frustrare/

Tulai Doamni…iar poezim

Marii poeti ratati…

In iscusinta lor de a crea cuvantul

S-au perindat si ei odat’ cu vantul

Pe degete patati

Cu puncte de cerneala

Stau manjiti pe-o coala

Autori himerici si bizari

Care-au aere de mistocari,

Fortitori si cocalari

Cu versuri de manelari

Ce-au citit doar X-ulescu (ca sa nu jignesc vreun pseudo-poet)

Si se cred mari Eminescu

Nici nu stiu ca sa conjuge

Vreun verb…sincer, mi-ajunge!

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2008/06/02/47/

Vise, brubleme, poezii?

Citeam un status mai devreme…era adresa unui poet…zice asa: „I am Einstein. Nice to meet u”

Se vede ca imi lipseste brublema de pe Bocanc . Bocancul zice: ” Site-ul este blocat pt intertinere. Va rugam reveniti.

Imi e dor de poezie, de vise…

Dar oare Einstein a scris poezie vreodata?

Si daca da, oare cum era poezia lui?Era in cifre, in litere sau in atomi?

Am cautat din curiozitate daca exista asa ceva pe net…

Si am gasit…Ce? o poveste inedita…

O romanca, Melania Serbu, a corespondat mai multi ani cu Albert Einstein…

Ca sa fac si lgatura cu poezia, se pare ca Einstein i-a trimis acesteia o poezie scrisa de el…

Articolele gasite sustin ca se va publica aceasta corespondenta.

Brublema mea este ca fiecare articol gasit spune alte lucruri…

http://www.transilvaniaexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=27902

http://www.cronicaromana.ro/povestea-unor-scrisori-de-la-si-catre-einstein.html

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7047&categorie=

he he…pana se publica volumul corespondentelor…si pana revine si bocancul…voi sta sa invat…ca tot vine sesiunea…

Desi…mi-e dor sa scriu literatura…mi-e dor sa cant folk, mi-e dor sa zbor pe norisorii din visele mele…stiu k sunt prea visatoare…dar mi-e pur si simplu dor sa ma relaxez…sa nu am griji…sa creez in loc sa fac ceva mecanic…

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2008/05/21/vise-brubleme-poezii/