Cinematograful

As putea sa numar pe degete datile in care am mers la cinema. Am fost chiar si la un film 3D…dar nu mi-a placut efectul. Nu m-am simtit atrasa niciodata de posterele alea mari ale fimelor sau de titlurile pompos scrise deasupra intrarii intr-un cinematograf.

Imi amintesc ca prin liceu mergeam cu o colega spre Piata Romana. Voia sa duca niste carti la British Council. Si cum a cotit autobuzul la galeriile Orizont….cum mergea el asa frumos si grabit spre Romana, o vad pe colega mea facand ochii mari si lipindu-se, ca in filme, de usa de la autobuz. Vazuse afisele Cinematografului Scala. Rula Scarry Movie 3.  Isi luase mintea de la a mai duce cartile. Si ce daca era ultima zi de predare si apoi platea nu stiu cat pe ele. Nu mai conta. Hai la film! Incepea in 5 minute. Am alergat de la Romana pana la Scala intr-un suflet.

Ei bine, eu nu am fost niciodata asa. Mereu am trecut nepasatoare pe langa afisele cu filme. A trecut demult varsta la care ma indragosteam de actori si priveam visatoare postere cu ei.

Din pacate, nu stiu cum se face de am mers in majoritatea cazurilor la filme proaste. Nu dau vina pe nimeni, dar filmele noi…nu mai au atata savoare …

Cred ca primul film pentru care ma voi duce la cinemtograf din dorinta reala de a-l vedea la cinema este Princess and the frog de la Disney.

Ok. Deja sunt innebunita dupa filmul asta. Probabil ca pana in Ianuarie cand ajunge si in cinematografele noastre voi face spume si voi invata replicile pe dinafara.  La multe filme Disney stiu toate replicile.

As vrea sa merg mai des, dar nu ma omor dupa aglomeratie si stat la cozi, nu ma omor dupa inconfortabilele scaune de cinema sau dupa zgomotele de fond  si galagie. Nu ma omor nici dupa reclamele de la inceput si nici dupa ecranul ala mare si dupa volumul dat la maxim al filmului. Nu ma omor nici macar dupa capetele oamenilor care stau in fata si se ridica. Nu ma omor nici dupa mamicile care povestesc copiilor filmul.

Cam multe negatii…dar nu ma pozitionez impotriva cinematografelor. Chiar m-as bucura ca oamenii sa mearga mai des la cinema. Eu una, nu ma simt comfortabil acolo. Prefer sa vad un film acasa ca sa nu ies apoi din cinematograf dezamagita. In majoritatea cazurilor dezamagita de film si nu de cinematograf. Nu stiu de ce filmele pe care le-am vazut la cinema nu m-ai impresionat deloc. Asta e…

Blogul s-a mutat pe http://www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici: http://sandydeea.ro/2009/11/24/cinematograful/

3D, 2D – New stuff vs. old stuff

Din ce-am observat, colegii de generatie si cei mai mari, nu gusta animatiile 3D .

Chiar credeam ca  numai eu nu sunt incantata de astfel de productii. Recunosc, povesti incantatoare, unele chiar destepte, dar 3D-ul parca nu are acelas farmec al copilariei.

Dupa cum stiti, DDTV (Direct Digital TeleVision) a avut o incercare de transformare a postului intr-unul de desene animate, filme si documentare. Achizitionarea licentelor acestora a fost dubioasa si situatia a facut ca DDTV-ul sa fie amendat. Presa, blogurile au scris si de aparitia noului program si de amenintarea disparitiei lui. Un singur lucru am observat in comentarii. Trecand peste dezamagirile fata de calitatea execrabila a transmisiei DDTV-ului in general, singurul lucru care a bucurat romanii au fost desenele animate. Nu erau asa entuziasmati de filme sau de documentare precum erau de desenele animate.  De ce? Pentru ca faceau parte din copilaria lor. Le aprindeau nostalgii.  Zeci de comentarii, scrise de oameni cu pretentii diferite spuneau un singur lucru: „Ne place ca difuzeaza desene animate clasice. ”  Trebuie sa recunosc ca au dat lovitura cu ele si chiar am fost fericita sa le urmaresc.  Unii comentatori se bucurau mult de amintiri, altii erau fericiti ca au copii la ce sa se uite, adaugand celebra fraza…”decat prostiile alea difuzate in zilele noastre….”

Eeh, au trebuit cei de la CNA sa ni le interzica si pe astea. Nu zic ca nu e dreptul lor dar CNA se transforma intr-o comisie comunista care ofera 5 minute de desene. Iar in aceasta scurta perioada in care DDTV-ul a difuzat desene, ne-am simtit ca dupa Revolutie, cand desenele au aparut in numar mare si difersificat.   Legale sau nu, noi tot desenele alea le-am urmari. Cred ca TVR-ul are drepturi de difuzare pentru multe dintre acele desene. Uff ce rating ar avea daca ar schimba grila de programe.  Chiar, TVR-ul de ce nu are un program de desene animate, daca tot deschide televiziuni? Macar la unul dintre cele N televiziuni TVR sa ne uitam.  Ne e dor de emisiunile pentru copii. Au arhive. Arlechino, Feriti-va de magarus, Abracadabra in perioada TVR… si multe filmulete create pentru copii. Vai ce ne-ar incalzi inima. Le avem. Se pune praful pe ele. Si chiar nu i-ar costa foarte mult un astfel de post. Nu vrem marfa noua. Ne vrem copilaria si amintirile inapoi.

Pe 19 seprembrie se deschide Disney Channel Romania. Zau ca m-as uita toata ziua la desene disney clasice, dar pitzipoance precum Hanah Montana vad zilnic pe strada…deci…mi s-a luat.

Sa fim seriosi, copiii se simt atrasi instinctiv de desenele animate clasice. Sunt usor digerabile, in culori bine definite si au povesti simple si atractive. Copiiilor le e greu sa urmareasca mai multe planuri ca, daca ar putea, ar citi romane complexe la 10 ani.  Cred ca daca s-ar renunta multe desene actuale, lumea nu le-ar simti lipsa. Observ insa ca lumea simte foarte tare lipsa desenelor clasice. Dovada sta Desenele Copilariei si multe alte bloguri care trateaza acelasi subiect.

Cred ca am vazut si revazut unele desene clasice de 100 de ori(nu exagerez), stiu toate replicile, scenele si totusi ma uit mereu fermecata si indragostita de personaje. Nu ne trebuie monstri spatiali, SF-uri animate si glume porcoase. Sunt cateva desene care au patruns prin lumea Cartoon Network care sunt de-a dreptul scarboase. Parca te incita la a face pe prostul. Dar ” vezi sa nu ramai asa” spune o gluma.

Imi amintesc ca si in copilarie erau desene violente sau in vreun fel ciudat, cu roboti si cine stie, dar parca parca tot frumos erau construite.

In dorinta lor de rating, DDTV-ul a facut un lucru dragut ca a difuzat niste desene frumoase si animate, nu digitizate.  Prin simplitatea lor, aceste desene au cucerit inimile oamenilor. Oare copiii romani au nevoie de atat de mult 3D ?

Studioul Metropolis se vaita ca face desene animate romanesti non-violente avand ca si subiecte basme romanesti, dar ele nu prind la cumparatori. Pai normal ca nu prind . Sunt 3D, vectorizate si cam scortoase. Realizarea lor e cam nerealista, sunt mai mult povestite si nu au voci sincronizate cu personajele.   Imi pare rau ca spun asta, dar am fost si eu putin dezamagita la vizionarea lor.

Imi place arta digitala, desenez, dar tor prefer 2D-ul fata de 3D. Stiu ca 3D-ul vinde dar arta parca tot in 2D sta.

Dupa cum am spus, unele povesti ale filmelor 3 D sunt chiar bune. Filmul Up am vrut sa il dau la o parte. Dupa ce l-am vazut am ramas marcata de poveste, dar animatia in sine nu m-a incantat prea mult.  Mi s-a parut…nu stiu…gumoasa?

Cred ca vreau sa va spun ca desenele animate pe care le dorim sunt cele care ne induc intr-o lume de basm, nu una cat mai realista. E o diferenta intre un desen animat si un film, iar prin 3D incepe sa scartaie aceasta diferenta. Vrem sa visam in continuare atunci cand ne uitam la desene animate. Acesta este scopul lor.

Ps: E vreo 4:30 dimineata. Scriu acest text pe o foaie de hartie pentru ca am inchis deja pc-ul si daca il mai deschid, iar ma iau cu altele si ma pierd in detalii si pierd idei. Poate ca la transcriere va arata mai coerent textul de fata(si arata). Nu stiu, dar o sa scriu si acest Ps indiferent de editarile survenite textului. Asa…ca sa ma simt mai om…nu robot.

Surse poze: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Pentru ca CNA-ul vegheaza. 🙂

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/09/12/3d-2d-new-stuff-vs-old-stuff/

Regizori ai filmului romanesc de animatie

SIFA

Da! Un nou articol din seria aceasta. Nu le-am numarat, dar promit ca le voi scoate din adanciturile blogului si le voi nota ca atare.  Daca tot am postat deunazi O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990), astazi m-am gandit sa prezint cativa regizori ai filmului romanesc de animatie.  Pentru ca Sursa „Internet” nu dadea randament, m-am intors la caile informative clasice.  Cand eram mica aveam un almanah favorit. Fireste almanahul fusese publicat inaintea nasterii mele, prin ‘ 87 mai exact.  Almanahul enciclopedic „Contemporanul” a publicat in acel an o „Scurta istorie a filmului de animatie”.  Prin cate peripetii a trecut almanahul asta. Il luam peste tot cu mine… Dar prin cate peripetii au trecut personajele redate in el…He he…Ca sa trec si la subiectul de fata, promis de afltfel cu mult timp in urma, va voi prezenta :

33 de microportrete ilustrate

Citește în continuare

O scurta poveste

hpim1055

O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990)

In sfarsit am gasit ceva frumos si mult asteptat. Nu e nou, dar abia acum l-am gasit postat pe internet.  Filmul a fost facut in 2007 si il are ca protagonist pe Horatiu Malaele care prezinta personajele desenelor animate romanesti. Nu voi face vreo recenzie pentru s-au facut destule. Sunt doar fericita ca il voi vedea in sfarsit si va voi oferi ocazia sa il vedeti si voi. Cat aveam eu in 1990? 2 ani? Eram mult prea mica.  Totusi, nostalgia trecutului ma roade desi nu am avut ocazia sa o traiesc. O fi din cauza pasiunii mele de a viziona desene animate… uff…prea multe desene animate. Dar stiti…e prea frumos sa te uiti la desene animate. Sa incepi cautand niste imagini, sunete familiare si sa ajungi sa te pierzi urmarind ore in sir desene animate pline de amintiri. Ce daca am vazut desene animate inainte sau imediat dupa evenimentele din ’89? Imi amintesc ca prindeam adesea unele imagini cu desene dinainte de ’89. Ma fascinau…parca le stiam din totdeauna. Si eram mult prea mica pentru a constientiza ceva.  Mi-au ramas in vise. Le aud cand dorm. Si ma apuca nostalgia uneori. Am imaginile in cap. Nu stiu de unde, din ce meleaguri sunt, dar mi le amintesc si iata…le caut…si le gasesc.

Citește în continuare

Bugs Bunny

bugs bunnyAm ajuns rau. A venit vacanta si parca mi s-a oprit pofta de a scrie. Sa fie lenea? Cu singuranta e lenea. Bugs Bunny e cam gata. Vi-l servesc pe tava. Criticati-l. Mie, sincer, nu imi place. Nu stiu cum sa il fac mai ok…Adica stiu, dar nu imi iese.

Bugs Bunny, va implini anul viitor 70 de ani. In acesti ani el a aparut in vreo 250 de filme sau filmulete. Bugs Bunny a debutat oficial in 1940 in filmuletul „A Wild Hare”. Inainte, a mai aparut in vreo 3 filmulete  in 1938 si 1939.

In alta ordine de idei, m-am apucat sa vad filmele Harry Potter. Nu stiu cum se face ca acum le inteleg diferit fata de cum le-am inteles cand le-am vazut prima data, acum mult timp. Abia astept sa vad filmul 6. Stiu, suna ciudat, dar sunt interesante…intr-un fel.

Le: Uuuu…nu stiu daca pot sa scriu asta aici, dar tocmai am gasit pe torente o inregistrare din cinema a filmului Harry Potter 6 – Half Blood Prince. Ma duc sa ma uit la ea.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/07/18/bugs-bunny/

A Brief History Of Barbie Commercials

Cand eram copil adoram papusile Barbie. Cine sa nu le adore la varsta aceea? De curand papusa Barbie a implinit 50 de ani. Ohoo…Cate generatii de fete au iubit Barbie. Am gasit un filmulet interesant. O trecere in revista a reclamelor papusilor Barbie de la lansare si pana azi. Cum a evoluat faimoasa papusa, urmariti in filmulet.

Ps: Da…stiu ca nu am mai scris de o eternintate. Timpul nu mi-a permis acest lucru. Teste, referate, proiecte, dead-line…nici acu nu am terminat. Pot spune ca abia astept sesiunea ca sa fiu mai libera. Ca si bonus, va mai ofer un filmulet. Tot o reclama. Va las pe voi sa trageti concluzile. Eu am ramas socata.

Atat pentru azi. Voi reveni zilele astea…

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/05/19/a-brief-history-of-barbie-commercials/

Marley and me: Un film la care „boceste” baietii

Da ce credeati? Doar noi femeile plangem la filme? Neah! Va inselati amarnic. Si nu, nu ma refer la subcultura emo.  Ma refer la barbati in toata firea. Mi se pare o chestie intresanta ca un barbat sa fie sensibil cateodata. O mixtura intre duritate si sensibilitate. Barbatul perfect!love struck Da! Am prins mai multi barbati plangand la un film. Un film despre relatia deosebita dintre un catel nebun si familia lui. De fapt e un film despre…viata unei familii normale, cu un caine anormal. Filmul este oglinda romanului autobiografic cu acelasi nume, vandut in milioane de exemplare, roman scris de jurnalistul John Grogan si publicat in 2005. Titlul complet al romanului suna cam asa: „Marley si cu mine: Viata si dragostea alaturi de cel mai rau caine din lume”.

Hai sa va mai spun o chestie despre film. Ati auzit de catalogarea „dramedy”?  Astia cu filmele nu stiu ce sa mai inventeze. Comedie plus drama…he he…suna amuzant si in acelasi timp paradoxal . O chestie foarte interesanta din culisele filmului: Pentru ca filmul acopera 14 ani din viata unui caine, s-au folosit  22 de labradori aurii pentru a-l juca pe Marley. Cea mai importanta parte a filmului acopera modul in care personajele trateaza cariera,casnicia, aparitia unui copil (doi, trei sau mai multi) si sacrificiul personal.Desigur, cainele hiperactiv e un bonus si la fel si incursiunea in lumea editorialistilor.

In fine. Vi-l recomand. Baieti iubitori de caini…stiu ca o sa plangeti la finalpuppy dog eyes. Fetelor, verificati-idevil!

Si acu’ dedicatie speciala:

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/05/10/marley-and-me-un-film-la-care-boceste-baietii/