Ce se aude in ultima vreme

Nu stiu daca ati observat, dar orice ar cere/cauta, tiganii folosesc aceleasi replici. Nu cred ca trec pe strada aceeasi tigani cu fiare vechi sau calorifere pepeni sau chiar sticle goale, care striga intr-un fel caracteristic si niciodata schimbat. Orice ar cere sau da, au acelasi timbru vocal, au acelasi ton. Toti. Parca ar repeta  la nesfarsit imitand perfect  aceeasi melodie.

Trecand peste asta, am observat ca cersetorii au trecut pe colindat. Sunt afoni si nu canta nici pe apoape ceea ce incearca sa cante si  imi vine sa le dau bani ca sa taca.

Nu stiu daca l-ati auzit vreodata pe cersetorul (care arata a om in toata puterea) care se vaita ca ii e foame, dar azi am auzit altul cu aceeasi poezie. Un nene in tramvai l-a imbrancit si l-a injurat si i-a zis sa se duca la Guvern daca ii e foame.  Imi pare rau pentru toti suferinzii din strada, desi stiu ca foarte multi dintre ei sunt sarlatani care profita de bunatatea oamenilor si isi ridica palate din cersit . Ce meserie prospera.

Blogul s-a mutat pe http://www.sandydeea.ro . Puteti comenta la acest articol aici: http://sandydeea.ro/2009/12/10/ce-se-aude-in-ultima-vreme/

Cinematograful

As putea sa numar pe degete datile in care am mers la cinema. Am fost chiar si la un film 3D…dar nu mi-a placut efectul. Nu m-am simtit atrasa niciodata de posterele alea mari ale fimelor sau de titlurile pompos scrise deasupra intrarii intr-un cinematograf.

Imi amintesc ca prin liceu mergeam cu o colega spre Piata Romana. Voia sa duca niste carti la British Council. Si cum a cotit autobuzul la galeriile Orizont….cum mergea el asa frumos si grabit spre Romana, o vad pe colega mea facand ochii mari si lipindu-se, ca in filme, de usa de la autobuz. Vazuse afisele Cinematografului Scala. Rula Scarry Movie 3.  Isi luase mintea de la a mai duce cartile. Si ce daca era ultima zi de predare si apoi platea nu stiu cat pe ele. Nu mai conta. Hai la film! Incepea in 5 minute. Am alergat de la Romana pana la Scala intr-un suflet.

Ei bine, eu nu am fost niciodata asa. Mereu am trecut nepasatoare pe langa afisele cu filme. A trecut demult varsta la care ma indragosteam de actori si priveam visatoare postere cu ei.

Din pacate, nu stiu cum se face de am mers in majoritatea cazurilor la filme proaste. Nu dau vina pe nimeni, dar filmele noi…nu mai au atata savoare …

Cred ca primul film pentru care ma voi duce la cinemtograf din dorinta reala de a-l vedea la cinema este Princess and the frog de la Disney.

Ok. Deja sunt innebunita dupa filmul asta. Probabil ca pana in Ianuarie cand ajunge si in cinematografele noastre voi face spume si voi invata replicile pe dinafara.  La multe filme Disney stiu toate replicile.

As vrea sa merg mai des, dar nu ma omor dupa aglomeratie si stat la cozi, nu ma omor dupa inconfortabilele scaune de cinema sau dupa zgomotele de fond  si galagie. Nu ma omor nici dupa reclamele de la inceput si nici dupa ecranul ala mare si dupa volumul dat la maxim al filmului. Nu ma omor nici macar dupa capetele oamenilor care stau in fata si se ridica. Nu ma omor nici dupa mamicile care povestesc copiilor filmul.

Cam multe negatii…dar nu ma pozitionez impotriva cinematografelor. Chiar m-as bucura ca oamenii sa mearga mai des la cinema. Eu una, nu ma simt comfortabil acolo. Prefer sa vad un film acasa ca sa nu ies apoi din cinematograf dezamagita. In majoritatea cazurilor dezamagita de film si nu de cinematograf. Nu stiu de ce filmele pe care le-am vazut la cinema nu m-ai impresionat deloc. Asta e…

Blogul s-a mutat pe http://www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici: http://sandydeea.ro/2009/11/24/cinematograful/

3D, 2D – New stuff vs. old stuff

Din ce-am observat, colegii de generatie si cei mai mari, nu gusta animatiile 3D .

Chiar credeam ca  numai eu nu sunt incantata de astfel de productii. Recunosc, povesti incantatoare, unele chiar destepte, dar 3D-ul parca nu are acelas farmec al copilariei.

Dupa cum stiti, DDTV (Direct Digital TeleVision) a avut o incercare de transformare a postului intr-unul de desene animate, filme si documentare. Achizitionarea licentelor acestora a fost dubioasa si situatia a facut ca DDTV-ul sa fie amendat. Presa, blogurile au scris si de aparitia noului program si de amenintarea disparitiei lui. Un singur lucru am observat in comentarii. Trecand peste dezamagirile fata de calitatea execrabila a transmisiei DDTV-ului in general, singurul lucru care a bucurat romanii au fost desenele animate. Nu erau asa entuziasmati de filme sau de documentare precum erau de desenele animate.  De ce? Pentru ca faceau parte din copilaria lor. Le aprindeau nostalgii.  Zeci de comentarii, scrise de oameni cu pretentii diferite spuneau un singur lucru: „Ne place ca difuzeaza desene animate clasice. ”  Trebuie sa recunosc ca au dat lovitura cu ele si chiar am fost fericita sa le urmaresc.  Unii comentatori se bucurau mult de amintiri, altii erau fericiti ca au copii la ce sa se uite, adaugand celebra fraza…”decat prostiile alea difuzate in zilele noastre….”

Eeh, au trebuit cei de la CNA sa ni le interzica si pe astea. Nu zic ca nu e dreptul lor dar CNA se transforma intr-o comisie comunista care ofera 5 minute de desene. Iar in aceasta scurta perioada in care DDTV-ul a difuzat desene, ne-am simtit ca dupa Revolutie, cand desenele au aparut in numar mare si difersificat.   Legale sau nu, noi tot desenele alea le-am urmari. Cred ca TVR-ul are drepturi de difuzare pentru multe dintre acele desene. Uff ce rating ar avea daca ar schimba grila de programe.  Chiar, TVR-ul de ce nu are un program de desene animate, daca tot deschide televiziuni? Macar la unul dintre cele N televiziuni TVR sa ne uitam.  Ne e dor de emisiunile pentru copii. Au arhive. Arlechino, Feriti-va de magarus, Abracadabra in perioada TVR… si multe filmulete create pentru copii. Vai ce ne-ar incalzi inima. Le avem. Se pune praful pe ele. Si chiar nu i-ar costa foarte mult un astfel de post. Nu vrem marfa noua. Ne vrem copilaria si amintirile inapoi.

Pe 19 seprembrie se deschide Disney Channel Romania. Zau ca m-as uita toata ziua la desene disney clasice, dar pitzipoance precum Hanah Montana vad zilnic pe strada…deci…mi s-a luat.

Sa fim seriosi, copiii se simt atrasi instinctiv de desenele animate clasice. Sunt usor digerabile, in culori bine definite si au povesti simple si atractive. Copiiilor le e greu sa urmareasca mai multe planuri ca, daca ar putea, ar citi romane complexe la 10 ani.  Cred ca daca s-ar renunta multe desene actuale, lumea nu le-ar simti lipsa. Observ insa ca lumea simte foarte tare lipsa desenelor clasice. Dovada sta Desenele Copilariei si multe alte bloguri care trateaza acelasi subiect.

Cred ca am vazut si revazut unele desene clasice de 100 de ori(nu exagerez), stiu toate replicile, scenele si totusi ma uit mereu fermecata si indragostita de personaje. Nu ne trebuie monstri spatiali, SF-uri animate si glume porcoase. Sunt cateva desene care au patruns prin lumea Cartoon Network care sunt de-a dreptul scarboase. Parca te incita la a face pe prostul. Dar ” vezi sa nu ramai asa” spune o gluma.

Imi amintesc ca si in copilarie erau desene violente sau in vreun fel ciudat, cu roboti si cine stie, dar parca parca tot frumos erau construite.

In dorinta lor de rating, DDTV-ul a facut un lucru dragut ca a difuzat niste desene frumoase si animate, nu digitizate.  Prin simplitatea lor, aceste desene au cucerit inimile oamenilor. Oare copiii romani au nevoie de atat de mult 3D ?

Studioul Metropolis se vaita ca face desene animate romanesti non-violente avand ca si subiecte basme romanesti, dar ele nu prind la cumparatori. Pai normal ca nu prind . Sunt 3D, vectorizate si cam scortoase. Realizarea lor e cam nerealista, sunt mai mult povestite si nu au voci sincronizate cu personajele.   Imi pare rau ca spun asta, dar am fost si eu putin dezamagita la vizionarea lor.

Imi place arta digitala, desenez, dar tor prefer 2D-ul fata de 3D. Stiu ca 3D-ul vinde dar arta parca tot in 2D sta.

Dupa cum am spus, unele povesti ale filmelor 3 D sunt chiar bune. Filmul Up am vrut sa il dau la o parte. Dupa ce l-am vazut am ramas marcata de poveste, dar animatia in sine nu m-a incantat prea mult.  Mi s-a parut…nu stiu…gumoasa?

Cred ca vreau sa va spun ca desenele animate pe care le dorim sunt cele care ne induc intr-o lume de basm, nu una cat mai realista. E o diferenta intre un desen animat si un film, iar prin 3D incepe sa scartaie aceasta diferenta. Vrem sa visam in continuare atunci cand ne uitam la desene animate. Acesta este scopul lor.

Ps: E vreo 4:30 dimineata. Scriu acest text pe o foaie de hartie pentru ca am inchis deja pc-ul si daca il mai deschid, iar ma iau cu altele si ma pierd in detalii si pierd idei. Poate ca la transcriere va arata mai coerent textul de fata(si arata). Nu stiu, dar o sa scriu si acest Ps indiferent de editarile survenite textului. Asa…ca sa ma simt mai om…nu robot.

Surse poze: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Pentru ca CNA-ul vegheaza. 🙂

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/09/12/3d-2d-new-stuff-vs-old-stuff/

Amintiri: Trecut sau viitor?

Orice om isi pune intrebari in viata. Unele cruciale, altele nu tocmai… Intrebari care te fac sa gandesti, dar parca te fac si sa iti fie teama de gasirea unui raspuns. Intrebari retorice dar, paradoxal, pline de posibile optiuni…

Adrian Soare a facut o lista cu 19 astfel de intrebari.  Mie mi-a oferit-o pe cea de-a 12-a. Am incercat sa ii raspund:

Asadar, intrebarea:

12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?

si…raspunsul:

Chiar am fost oarecum nimerita cu intrebarea. Mi-am mai pus o astfel de intrebare. Cred ca as alege sa imi pierd amintirile din trecut.  De ce? Pentru ca pe mine ma distruge mental trecutul. Nu exista seara in care sa nu imi amintesc tot felul de situatii in care am ales ceva gresit si sa am mustrari de constiinta despre asta.  Ma tortureaza analogiile. Fac legaturi ciudate intre lucruri…eeh fixatii de-ale mele. Cred ca as putea sa ma concentrez mult mai bine la viitor daca nu as avea la ce amintiri sa apelez pentru a avea cosmaruri noaptea sau depresii ziua. Sunt inca tanara si nu am ce amintiri importante sa pierd.  In plus, blogul mi-ar dezvalui cam tot ce trebuie sa stiu despre mine, alaturi de site-urile pe care mi-am lasat amprenta. Nu cred ca as regreta alegerea facuta…desi nu mi-as mai aminti de ea probabil.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/08/27/amintiri-trecut-sau-viitor/

Regizori ai filmului romanesc de animatie

SIFA

Da! Un nou articol din seria aceasta. Nu le-am numarat, dar promit ca le voi scoate din adanciturile blogului si le voi nota ca atare.  Daca tot am postat deunazi O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990), astazi m-am gandit sa prezint cativa regizori ai filmului romanesc de animatie.  Pentru ca Sursa „Internet” nu dadea randament, m-am intors la caile informative clasice.  Cand eram mica aveam un almanah favorit. Fireste almanahul fusese publicat inaintea nasterii mele, prin ‘ 87 mai exact.  Almanahul enciclopedic „Contemporanul” a publicat in acel an o „Scurta istorie a filmului de animatie”.  Prin cate peripetii a trecut almanahul asta. Il luam peste tot cu mine… Dar prin cate peripetii au trecut personajele redate in el…He he…Ca sa trec si la subiectul de fata, promis de afltfel cu mult timp in urma, va voi prezenta :

33 de microportrete ilustrate

Citește în continuare

O scurta poveste

hpim1055

O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990)

In sfarsit am gasit ceva frumos si mult asteptat. Nu e nou, dar abia acum l-am gasit postat pe internet.  Filmul a fost facut in 2007 si il are ca protagonist pe Horatiu Malaele care prezinta personajele desenelor animate romanesti. Nu voi face vreo recenzie pentru s-au facut destule. Sunt doar fericita ca il voi vedea in sfarsit si va voi oferi ocazia sa il vedeti si voi. Cat aveam eu in 1990? 2 ani? Eram mult prea mica.  Totusi, nostalgia trecutului ma roade desi nu am avut ocazia sa o traiesc. O fi din cauza pasiunii mele de a viziona desene animate… uff…prea multe desene animate. Dar stiti…e prea frumos sa te uiti la desene animate. Sa incepi cautand niste imagini, sunete familiare si sa ajungi sa te pierzi urmarind ore in sir desene animate pline de amintiri. Ce daca am vazut desene animate inainte sau imediat dupa evenimentele din ’89? Imi amintesc ca prindeam adesea unele imagini cu desene dinainte de ’89. Ma fascinau…parca le stiam din totdeauna. Si eram mult prea mica pentru a constientiza ceva.  Mi-au ramas in vise. Le aud cand dorm. Si ma apuca nostalgia uneori. Am imaginile in cap. Nu stiu de unde, din ce meleaguri sunt, dar mi le amintesc si iata…le caut…si le gasesc.

Citește în continuare

Am primit o papusica…

HPIM1267Trebuie sa anunt cu mare si placut fast ca papusile mele de portelan au un copil. Nasii acestei noi papusici sunt editorii de la Desenele Copilariei.  Noua papusa se numeste Sophie si are darul cantatului. Parintii ei sunt fericiti ca ea nu e atat de rece ca si ei. Ea nu e de portelan, e hand-made.

HPIM1265Suzie, mamica, o am de multi ani, de pe vremea cand nu aveam voie sa o ating pentru a nu o sparge.  Badooci e taticul…l-am primit anul trecut, cu ocazia sarbatorilor de iarna, de la niste persoane tare dragi mie. Cele 2 papusi au  fost nedespartite de cand s-au privit prima oara ochi in ochi.

HPIM1266Sophie va saluta si ii imbratisaza cu drag pe toti care trec pragul acestui blog. De asemenea, le multumeste nasilor ei pentru ca au trimis-o intr-o casa frumoasa si iubitoare si cu parinti de portelan.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2009/07/21/am-primit-o-papusica/