Atac ataca din nou

Surprins de-atatea ori cu texte copiate integral de pe wikipedia, un minunat ziar disparut de pe hartie, Atac, loveste cu un nou articol penibil.

Se ia una vedeta cu blog care spre deosebire de foarte multi isi merita locul in topurile blogosferice si una bucata gripa. Da, Cabral are gripa si l-a pus naiba sa scrie metaforic despre ”aventura lui”. Cu un minim efort de gandire, citeai tot articolul, articol oprit la un moment cheie de altfel, si intelegeai ca femeia este o banala  dar infocata gripa.  Domnisoara V  N  nu a simtit nevoia sa faca efortul asta(sau nu a vrut, ca deh, e criza de subiecte).

Acum, nu prea are sens sa te semnezi cu initialele daca in casuta redactionala ai numele complet trecut.

Iar acum, distrati-va cu o comparatie: Articolul lui Cabral si articolul domnisoarei de la Atac.

Ii urez lui Cabral insanatosire grabnica si felicitari pentru un articol coerent scris la o febra de 41 de grade.

Cat despre domnisoara VN sau Veronica Nae , am descoperit ca ar fi inginer de profesie. Nu mai bine mergea un articol despre piulite si suruburi decat despre subtilitatile vietii lui Cabral ? Lasa-nee..lasa-neee !

Stiu ca si CTP a fost inginer, dar asta nu o ajuta pe tipa asta cu nimic. Cred ca a cam apus epoca in care erau angajati economisti si ingineri pe banda rulanta la ziar.

Miau miau…

Ce rasa de pisica ai fost intr-o viata anterioara?

Pisica persana

In viata anterioara ai fost o pisica persana sau birmaneza, insa viata ti-a fost umbrita de frigiditate, chiar daca ai fost o pisica iubita si ingrijita. Ai fost castrat(a) de la 6 luni, lucru care ti-a adus nefericire si nu ai avut parte de o familie. Umblai cu un cloptel la gat, imagina care ii umplea de bucurie pe stapanii tai si te mangaiau in continuu. Faptul ca acum iti place mult sa fii mangaiat(a) vine din peripetiile tale din viata de pisica. Inca din adolescenta, din cauza lipsei de activitate, ai inceput sa fii predispus(a) spre obezitate, situatie care te-a facut incapabil(a) sa-ti mai doresti vreo relatie serioasa cu cineva de sex opus. Spre sfarsitul vietii depresia a pus stapanire pe sufletul tau si nu ti-ai mai revenit niciodata. Cu toate ca erai de rasa, nu ai reusit sa fii cine stie ce frumusete, mai ales ca atunci cand naparleai, reuseai sa sperii cu usurinta alti oameni si animale cu uratenia ta.

Testeaza si tu

3D, 2D – New stuff vs. old stuff

Din ce-am observat, colegii de generatie si cei mai mari, nu gusta animatiile 3D .

Chiar credeam ca  numai eu nu sunt incantata de astfel de productii. Recunosc, povesti incantatoare, unele chiar destepte, dar 3D-ul parca nu are acelas farmec al copilariei.

Dupa cum stiti, DDTV (Direct Digital TeleVision) a avut o incercare de transformare a postului intr-unul de desene animate, filme si documentare. Achizitionarea licentelor acestora a fost dubioasa si situatia a facut ca DDTV-ul sa fie amendat. Presa, blogurile au scris si de aparitia noului program si de amenintarea disparitiei lui. Un singur lucru am observat in comentarii. Trecand peste dezamagirile fata de calitatea execrabila a transmisiei DDTV-ului in general, singurul lucru care a bucurat romanii au fost desenele animate. Nu erau asa entuziasmati de filme sau de documentare precum erau de desenele animate.  De ce? Pentru ca faceau parte din copilaria lor. Le aprindeau nostalgii.  Zeci de comentarii, scrise de oameni cu pretentii diferite spuneau un singur lucru: “Ne place ca difuzeaza desene animate clasice. “  Trebuie sa recunosc ca au dat lovitura cu ele si chiar am fost fericita sa le urmaresc.  Unii comentatori se bucurau mult de amintiri, altii erau fericiti ca au copii la ce sa se uite, adaugand celebra fraza…”decat prostiile alea difuzate in zilele noastre….”

Eeh, au trebuit cei de la CNA sa ni le interzica si pe astea. Nu zic ca nu e dreptul lor dar CNA se transforma intr-o comisie comunista care ofera 5 minute de desene. Iar in aceasta scurta perioada in care DDTV-ul a difuzat desene, ne-am simtit ca dupa Revolutie, cand desenele au aparut in numar mare si difersificat.   Legale sau nu, noi tot desenele alea le-am urmari. Cred ca TVR-ul are drepturi de difuzare pentru multe dintre acele desene. Uff ce rating ar avea daca ar schimba grila de programe.  Chiar, TVR-ul de ce nu are un program de desene animate, daca tot deschide televiziuni? Macar la unul dintre cele N televiziuni TVR sa ne uitam.  Ne e dor de emisiunile pentru copii. Au arhive. Arlechino, Feriti-va de magarus, Abracadabra in perioada TVR… si multe filmulete create pentru copii. Vai ce ne-ar incalzi inima. Le avem. Se pune praful pe ele. Si chiar nu i-ar costa foarte mult un astfel de post. Nu vrem marfa noua. Ne vrem copilaria si amintirile inapoi.

Pe 19 seprembrie se deschide Disney Channel Romania. Zau ca m-as uita toata ziua la desene disney clasice, dar pitzipoance precum Hanah Montana vad zilnic pe strada…deci…mi s-a luat.

Sa fim seriosi, copiii se simt atrasi instinctiv de desenele animate clasice. Sunt usor digerabile, in culori bine definite si au povesti simple si atractive. Copiiilor le e greu sa urmareasca mai multe planuri ca, daca ar putea, ar citi romane complexe la 10 ani.  Cred ca daca s-ar renunta multe desene actuale, lumea nu le-ar simti lipsa. Observ insa ca lumea simte foarte tare lipsa desenelor clasice. Dovada sta Desenele Copilariei si multe alte bloguri care trateaza acelasi subiect.

Cred ca am vazut si revazut unele desene clasice de 100 de ori(nu exagerez), stiu toate replicile, scenele si totusi ma uit mereu fermecata si indragostita de personaje. Nu ne trebuie monstri spatiali, SF-uri animate si glume porcoase. Sunt cateva desene care au patruns prin lumea Cartoon Network care sunt de-a dreptul scarboase. Parca te incita la a face pe prostul. Dar ” vezi sa nu ramai asa” spune o gluma.

Imi amintesc ca si in copilarie erau desene violente sau in vreun fel ciudat, cu roboti si cine stie, dar parca parca tot frumos erau construite.

In dorinta lor de rating, DDTV-ul a facut un lucru dragut ca a difuzat niste desene frumoase si animate, nu digitizate.  Prin simplitatea lor, aceste desene au cucerit inimile oamenilor. Oare copiii romani au nevoie de atat de mult 3D ?

Studioul Metropolis se vaita ca face desene animate romanesti non-violente avand ca si subiecte basme romanesti, dar ele nu prind la cumparatori. Pai normal ca nu prind . Sunt 3D, vectorizate si cam scortoase. Realizarea lor e cam nerealista, sunt mai mult povestite si nu au voci sincronizate cu personajele.   Imi pare rau ca spun asta, dar am fost si eu putin dezamagita la vizionarea lor.

Imi place arta digitala, desenez, dar tor prefer 2D-ul fata de 3D. Stiu ca 3D-ul vinde dar arta parca tot in 2D sta.

Dupa cum am spus, unele povesti ale filmelor 3 D sunt chiar bune. Filmul Up am vrut sa il dau la o parte. Dupa ce l-am vazut am ramas marcata de poveste, dar animatia in sine nu m-a incantat prea mult.  Mi s-a parut…nu stiu…gumoasa?

Cred ca vreau sa va spun ca desenele animate pe care le dorim sunt cele care ne induc intr-o lume de basm, nu una cat mai realista. E o diferenta intre un desen animat si un film, iar prin 3D incepe sa scartaie aceasta diferenta. Vrem sa visam in continuare atunci cand ne uitam la desene animate. Acesta este scopul lor.

Ps: E vreo 4:30 dimineata. Scriu acest text pe o foaie de hartie pentru ca am inchis deja pc-ul si daca il mai deschid, iar ma iau cu altele si ma pierd in detalii si pierd idei. Poate ca la transcriere va arata mai coerent textul de fata(si arata). Nu stiu, dar o sa scriu si acest Ps indiferent de editarile survenite textului. Asa…ca sa ma simt mai om…nu robot.

Surse poze: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Pentru ca CNA-ul vegheaza.

Alba ca zapada

Astazi va servesc Alba ca zapada. Unde sunt piticii? M-am gandit sa ii fac si pe ei dar ar fi durat prea mult pana publicam articolul. Vor veni si ei…promit. Incep sa ma dezmortesc…sa capat energie. Va pregatesc surprize multe, copilaresti si pline de amintiri. Voua va e dor de copilarie? Totul era mai frumos atunci cand eram copii. Ce v-a placut cel mai mult la copilarie?

STILat omul nostru…

Ori am avut eu ceva si am atras scandaluri saptamana asta, ori pur si simplu am dat peste multi idioti

Nici nu stiu cum a facut Radio Stil rost de id-ul meu. M-am trezit intr-o zi, din senin cu add de la el. L-am lasat acolo, sa fie, poate pica vreodata ceva bun de la ei. Mass-uri, alea alea, reclame la emisiuni…putine…ca mai mult de 5 nu existau intr-un program saptamanal.

Dupa cum mi se lauda Leo Bagheera…seful Radio Stil: oameni putini, fani multi. Dar, hai in echipa…poti castiga experienta. Ce? Ai lucrat la Lynx, “puy”(are o chestie in a zice “puy” la fiecare 3 cuvinte)? “Bine ca nu ai ramas traumatizata de Lynx.” Hai sa iti zic ce parere am eu de Lynx, ca am lucrat si eu acolo. (Extrase din discutiile in care incerca sa ma convinga ca Lynx e un loc plin de ratati si asa mai departe. Nu mi-a placut nici mie la nebunie acolo, dar macar nu imi vorbesc de rau colegii.)

Amintiri: Trecut sau viitor?

Orice om isi pune intrebari in viata. Unele cruciale, altele nu tocmai… Intrebari care te fac sa gandesti, dar parca te fac si sa iti fie teama de gasirea unui raspuns. Intrebari retorice dar, paradoxal, pline de posibile optiuni…

Adrian Soare a facut o lista cu 19 astfel de intrebari.  Mie mi-a oferit-o pe cea de-a 12-a. Am incercat sa ii raspund:

Asadar, intrebarea:

12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?

si…raspunsul:

Chiar am fost oarecum nimerita cu intrebarea. Mi-am mai pus o astfel de intrebare. Cred ca as alege sa imi pierd amintirile din trecut.  De ce? Pentru ca pe mine ma distruge mental trecutul. Nu exista seara in care sa nu imi amintesc tot felul de situatii in care am ales ceva gresit si sa am mustrari de constiinta despre asta.  Ma tortureaza analogiile. Fac legaturi ciudate intre lucruri…eeh fixatii de-ale mele. Cred ca as putea sa ma concentrez mult mai bine la viitor daca nu as avea la ce amintiri sa apelez pentru a avea cosmaruri noaptea sau depresii ziua. Sunt inca tanara si nu am ce amintiri importante sa pierd.  In plus, blogul mi-ar dezvalui cam tot ce trebuie sa stiu despre mine, alaturi de site-urile pe care mi-am lasat amprenta. Nu cred ca as regreta alegerea facuta…desi nu mi-as mai aminti de ea probabil.

Blogul meu a implinit 2 ani

2 ani. Cu bune, cu rele, cu certuri si cu fericiri, dar cel mai mult cu lucruri noi invatate.  Am invatat enorm in acesti 2 ani de cand scriu pe acest blog. Multe lucruri singura, dar si mai multe de la si datorita voua, cititorii mei.  Va multumesc enorm pentru comentarii si citiri.

Vreau sa inchin alaturi de voi un Coktail mov si o prajitura facuta de mine (pentru ca nu am gasit nicaieri o prajitura care sa ma multumeasca). Sper sa va placa!

Satatisticile nu sunt cine stie ce. Sunt multe bloguri cu dublul meu intr-un an…sau mai putin.

Tot ce ma face fericita este ca prin intermediul blogului am invatat multe chestii si am cunoscut o multime de oameni. Am scris articole interesante, multe la sugestia voastra, a cititorilor.

Va multumesc si sper ca la anul sa dau o petrecere si mai mare.

A voastra,

Expozitie Omagiala Michael Jackson

Va invit cu cea mai mare placere la Expozitia Omagiala Michael Jackson organizata de Nicoleta Ionescu, profesoara mea de arta digitala.

Asadar, vineri, 28 august, la metrou la Universitate veti admira caricaturi din toate colturile lumii dedicate lui Michael Jackson. Expozitia dureaza toata ziua.

Blogul evenimentului aici .

Proiectul Expoziţiei Omagiale Michael Jackson este o iniţiativă a unui grup de artişti internaţionli, reuniţi de entuziasmul unei tinere ilustratoare, Nicoleta Ionescu. Astfel, adunând în jur de 50 de lucrări, portrete şi caricaturi, expoziţia reuşte să aducă împreună viziuni artitice de pe toate continentele lumii, într-un amestec intercultural şi stilistic unic atât între manifestările artistice internaţionale cât mai ales între cele omagiale adresate Regelelui Muzicii Pop.

Artiştii care aduc un omagiu de linie formă şi culoare fără precedent lui Michael: Alessandro Grandinetti (Italia), Aswini & Abani (India; singurul duo de fraţi caricaturişti din lume), Ben Heine (Belgia, caricaturist şi jurnalist), Bogar Chancay (Ecuador), Chris Wahl (Australia), Francisco Medina (Venezuela), George Williams (Marea Britanie), Gergely Bacsa (Ungaria), Guaico (Columbia) Jaime Ramirez (SUA), Joseba Morales (Spania), Jourdenais Jonathan (Canada), Kagan McLeod (Canada), Luis Eduardo Leon (Columbia) Mark Van Olmen (Olanda), Mateo (Romania)Michael Greaney (SUA), Michaël Olivier (Franţa), Miroslav Gerencer – Gero (Croaţia), Oronde Kairi (SUA) Sal Navarro (SUA), Scott Jones-McMahon (Marea Britanie), Tonio (Ungaria),) Raul Alfonso Grisales (Columbia), Yamen hazem (Egipt) etc

Diversitatea lucrărilor expuse în cadrul proiectului constă atât în influenţele diferitelor culture din care provin dar şi din faptul că o parte dintre artişti lucrează în tehnici tradiţionale, alţii preferă digitalul, stilurile variind de la acuarele, uleiuri până la picturi digitale, vectori şi chiar viziuni manga ale lui Michael!

Imparatul…

Desi in mediul online am invatat ca e mai bine sa ignori , exista oameni care pur si simplu nu stiu cand sa puna punct , virgula sau orice ar induce o urma de decenta in dejectiile lor. Dupa cum aflam din afirmatia lui de pe twitter: “saptamana asta am sters din lista de mess la greu, au ramas doar colegii de serviciu si vreo cinci prieteni. Femeile out”, putem observa ca domnul George Olteanu are probleme cu tot ce nu are penis.

Asadar, in acest articol va voi povesti cum am fost jignita si “terfelita” in ultimul hal de individul din pozele de mai jos(poze care vorbesc de la sine).  Din ce cauza…inca nu stiu exact, dar cert este ca omul a trecut la niste amenintari serioase fara vreun motiv.

Desene noi…

Salut! Am mai pus cateva desene noi. Sper sa va bucurati de ele.  Stiu ca nu am mai avut timp sa scriu articole in adevaratul sens al cuvantului. Dau vina pe vacanta…nu prea mi-a stat gandul la scris…Promit ca voi reveni in forta