Ziaristul „găozar” se vrea consilier local

Am avut un interviu pentru facultate. personal mi-a placut atat de mult incat m-am hotarat sa il public si aici:

Ovidiu Zară, ziaristul devenit celebru după ce a primit din partea preşedintelui Traian Băsescu apelativul de „găozar”, intră în politică. Totusi, fostul lider al studenţilor din ASE nu are de gand să renunţe la prima sa iubire, jurnalismul de investigaţie în favoarea politicii. Cum promite el ca le va împaca pe amandouă, care sunt aspiraţile sale în postul vizat şi care sunt amintirile sale din cariera de jurnalist veţi citi în cele ce urmează:

· Pentru ce post candidaţi?

– Consilier local la sectorul 4, din partea Partidului Conservator.

· Care este motivul care v-a determinat să candidaţi pentru postul de consilier local?

– Sunt unul din generaţia decreţeilor, care a citit “Arici Pogonici”, care a băut CICO şi a mestecat Gumela. Sunt unul care a învătat să se descurce în viaţă, în mod onest, prin propriile puteri. Sunt unul din generaţia aceea care a fost învăţat sa stea în banca sa, să nu se implice politic. Mama îmi spunea că “politica e o curvă” si mă povăţuia să stau deoparte. Aşa că nu m-am implicat politic… Am sperat că într-o bună zi, în Romania, valoarea îşi va spune cuvântul. Însă nu a fost să fie aăa… Din păcate! M-am săturat însă să ne conducă cei care nu-şi pot conduce nici măcar propria familie şi am decis să mă implic. Nu mai vreau ca şi copiii nostri să traiască doar cu speranţa. Ei au nevoie de certitudini.

· De ce aţi ales PC-ul drept partid pe care sa îl reprezentaţi?

– Au contat două elemente în alegerea mea. Primul: eu sunt mai conservator din fire. Al doilea: am acceptat să mă “înregimentez” la sugestia lui Cristian Popescu “Piedone”, un vechi amic de-al meu. El mi-a propus să fac parte din echipa sa de campanie. Cunoscând felul lui Piedone de a fi şi faptul că a fost şi este unul dintre românii care s-a implicat în viaţa socială a urbei, în favoarea oamenilor năpastuiţi, am acceptat, după ce m-am consultat cu fetele mele, să devin conservator “cu acte-n regulă”.

· Soţia vă sustine în decizia luată?

– Bineînteles. Fără acceptul soţiei şi al fetiţei mele nu aş fi făcut acest pas. Am intrunit “consilul de familie”, din care facut parte inclusiv soacra, şi s-a votat democratic. Eu m-am abţinut de la vot, dar fetele au votat la unison “pentru”.

· Treceţi de partea cealaltă a baricadei.. Cum comentaţi acest lucru dat fiind scandalul în care aţi fost implicat cu Traian Basescu?

– Depinde cum judecam lucrurile atunci când vorbim despre “cealaltă parte a baricadei”. Dacă un cetatean pasiv, neimplicat în viaţa socio-politică, decide la un moment dat să se implice în angrenajul numit “adminstraţie publică”, nu înseamnă că trece automat “de cealaltă parte a baricadei”. Din punctul meu de vedere “a trece de cealaltă parte a baricadei” înseamnă că la un moment dat, dupa ce te-ai implicat într-un anumit sistem şi ai ajuns într-o anumită poziţie, să trădezi aşteptarile celor care te-au susţinut, doar pentru a obtine un avataj. Dar în acel moment înseamnă că ti-ai trădat inclusiv propriile idealuri care te-au facut să te implici în respectivul angrenaj. În cazul meu nu o sa trec niciodată de “cealaltă parte a baricadei”. Pentru că idealurile sunt tot ceea ce mi-a mai ramas. Aşa m-a învăţat bunicul meu, care a fost luptător în rezistenţa anticomunistă. E o chestiune de educaţie…

· Fiind campanie electorală fiecare candidat face anumite promisiuni. Ce doriti să realizati în cazul în care sunteţi ales? Care este promisiunea dumneavoastră electorală?

Atribuţiile unui consilier local sunt destul de limitate, conform Legii administraţiei publice locale. Un consilier nu are puterea unilaterală de decizie. În cazul consilierilor vorbim despre o echipă. O echipă care propune proiecte şi care ia decizii cu o anumită majoritate de voturi. În cazul meu, dacă voi ajunge consilier local, voi lăsa idelogiile de partid la o parte. Voi face doar politica cetaţeanului. Mă voi bate ca banul public să fie cheltuit eficient, să existe transparenţa banilor cheltuiţi. Contribuabilul trebuie să ştie cum îi sunt cheltuite taxele şi impozitele locale. Nu în ultimul rând mă voi implica în promovarea unor proiecte care să asigure sprijinirea educaţiei, siguranţa cetateanului, curaţenia şi asigurarea cât mai multor spaţii verzi.

· Alături de Cristian Popescu “Piedone” sunteţi comparaţi cu Stan şi Bran. Care este părerea dvs cu privire la acest lucru?

– Comparaţi de cine? Dacă judeci simplist, bineînţeles că poţi compara tandemul Stan şi Bran cu Zara şi Piedone. El gras, eu slab. Însă nu felul în care arăţi e important. Important e cât şi mai ales cum gândeşti.

· Care este sloganul dvs electoral?

– Am conceput două sloganuri. Unul este “Votează, copilul tău contează!”, iar celălalt “Rade-i!”. Aceste sloganuri se leaga între ele. Primul se adresează acelui segment de electorat pentru care familia e primordială şi care până acum nu a pus în balanţă faptul că votul pe care îl are la îndemană influenţează în mod direct viaţa familiei sale. Vreau ca oamenii să fie conştienţi că prin votul pe care şi-l exercită pot influenţa viaţa copiilor lor. Cât despre “Rade-i” cred că bănuiţi ce înseamnă: da-i la o parte din administraţie pe “dinozauri”, pe corupţi, pe mincinoşi şi pe incapabili.

· Credeti că etichetarea dată de Preşedintele Băsescu vă va asigura popularitatea şi succesul în alegeri?

– Trebuie să recunosc că acel incident mi-a crescut într-o oarecare măsură gradul de notorietate. Însă eu nu doresc să mă impun prin notorietate. Ci prin valoare. Prin ceea ce am realizat până acum, cu munca şi cu onestitate. Mi-as dori ca lumea să mă aleagă pentru că în calitate de student al Academiei de Studii Economice am fost unul dintre liderii studenţilor în perioada 90-96, pentru că am fost şi sunt unul dintre jurnaliştii care au spus lucrurilor pe nume indiferent de riscuri… Din păcate însă, în ziua de astăzi, în societatea românească, unde nu mai există o scară reală a valorilor, notorietatea este mai presus de valoare. Aşa că trebuie să recunosc că intr-o mică măsură mă voi folosi şi de notorietatea rezultată din incidentul cu Traian Băsescu pentru a avea succes în această competiţie electorală. Repet însă: nu imi doresc ca oamenii să mă aleagă ca urmare a notorietăţii pe care am dobandit-o de pe urma incidentului cu Traian Băsescu. Îmi doresc ca numai valoarea să fie criteriul după care eu şi ceilalţi contracandidaţi vor accede în executivul Primariei sectorului 4.

· Veţi renunţa la jurnalismul de investigaţie?

Niciodată. La prima dragoste nu renunţi niciodată.

· Aţi avut regrete în viaţa de Jurnalist?

Hohoo… Şi încă câte! Cred că la pensie îmi vor trebui mai mult de 1001 de nopţi, cât i-au trebuit Seherezadei, ca să pot scrie un roman referitor la dezamăgirile şi regretele pe care le-am avut ca jurnalist. Să vă spun care e cea mai mare dezamagire a mea, regretul meu? Acela că presa nu va fi niciodata una liberă. A fost, este şi va fi o activitate pur comercială, în care interesele patriomoniale sunt puse mai presus decât adevărul. E normal să fie aşa atâta vreme cât societatea în care trăim este una mercantilă. Ăsta e regretul meu cel mai mare…

· Cum credeti că veţi putea împăca şi jurnalismul şi politica?

– Eu nu voi face, în cazul în care voi fi ales, decât politica cetateanului. Asa că jurnalismul şi administraţia publică, vor fi două activitaţi complementare, care se vor îmbina perfect. Activitatea mea din administraţie nu se va interfera cu jurnalistica decât în momentul în care cetaţeanul va trebui să afle că interesele sale sunt lezate.

· Au fost momente cruciale în cariera dvs de jurnalist de nvestigaţie?

– Zeci. Sute. Mii. Fiecare zi din cariera mea de jurnalist, începută în 1990, a insemnat un anumit compromis, facut însă fără a încalca principiile morale dupa care am fost educat. Însă cel mai mare moment crucial al carierei mele de jurnalist s-a petrecut după incidentul în care Traian Basescu m-a catalogat “Găozar”. La cateva zile după ce preşedintele m-a jignit, i-am trimis o scrisoare deschisă, cu un conţinut destul de acid, trebuie să recunosc. Ulterior, pentru ca demersul meu a deranjat, am fost dat afară pe motiv de “restructurarea postului”. Asa e cand spui adevărul cu voce tare…. Atunci, pentru aproximativ două luni de zile nu am mai avut posibilitatea de a mai profesa în domeniul investigaţiilor. Ca să am din ce trăi, a trebuit să accept un post de jurnalist pe domeniul monden. A fost cumplit…. Eram ca un adolescent care suferea pentru că pierduse prima sa iubire… Ma simţeam ca unul caruia i se amputaseră mâinile şi suferea pentru că nu mai putea scrie… A fost al dracului de greu… Dar a trecut!

ovidiu zara

· În final povestiti o întamplare amuzantă din cariera de jurnalist.

Prin 1996 eram la cotidianul “Tineretul Liber”. În acel an era şi campania electorală. Ca şi acum, şi atunci am decis să mă implic în competiţia electorală locală. Atunci însă, deşi aveam numai 27 de ani, am candidat în calitate de independent pentru funcţia de primar al sectorului 4. Fiindcă nu aveam bani, a trebuit să imi lipesc singur afişele. A fost o muncă istovitoare, iar finalul campaniei electorale m-a prins în casa cu cateva mii de afişe. La un moment dat, termenul alocat campaniei electorale se terminase şi conform legii nu mai aveam voie să lipesc afise în locuri publice. Eu, în ciuda interdicţiei legale, am continuat să lipesc afişe. Într-una dintre nopti, am fost prins de o patrulă de politie. Pentru a nu fi amendat am cautat să “impresionez”… Asa că în discuţia cu unul dintre politişti, i-am spus că sunt jurnalist, că nu am bani de amendă. Aflând că sunt jurnalist, politistul m-a intrebat dacă nu cunosc pe cineva la o gazeta unde sora sa, studentă la jurnalistică în anul întâi, ar putea să faca practică. Ca să-l “înduplec” să mă cruţe de amendă, i-am spus că pot aranja ca sora lui sa facă practică la cotidianul “Tineretul liber”, unde eram sef la departamentul investigaţii. Drept mulţumire omul m-a iertat şi nu mi-a mai dat amenda. La cateva zile dupa acel incident, când deja “uitasem” povestea, m-am trezit că vine la redacţie o tanară ca să facă practică. Era sora politistului. Avea niste ochi naucitori şi un zambet fermecător. Cum am văzut-o m-am îndrăgostit fulgerător de ea. Rezultatul “practicii”? Ne-am căsatorit, iar doi ani mai târziu, în 1998, a venit pe lume fetiţa noastră, Alexandra Ana-Maria, iar acum urmează al doilea junior al familiei.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2008/05/21/ziaristul-gaozar-se-vrea-consilier-local/

2 Răspunsuri

  1. Tare povestirea cu Tineretul Liber dar si mai tare este sa ai cumnat politist😀

  2. povestea poate e induisatoare..,. pt unii.
    pentru cei care il stiu bine pe Zara nu.
    in toti interviul nu spune decat truisme… textele, vrajelile sunt identice cu ale celorlati politicieni
    (a citit prea multe stir gde agentie.. prea multe comunicate…)
    … iar in ceea ce priveste investigatiile… sa ne lase… in romania nu exista investigatii de presa. doar articole platite.

    „Sunt unul din generaţia decreţeilor, care a citit “Arici Pogonici”, care a băut CICO şi a mestecat Gumela. ” pfff asta e o poveste care circula pe nu stiu cate saituri pe net =))
    hai mai Zara…doar esti ziaris.. nu puteai sa scot ceva original?

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: