Lucian Blaga – Lumina din mai

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte. …

El este Lucian Blaga.

Nascut la 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, a fost un filozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traducător, profesor universitar şi diplomat român, personalitate culturală majoră a României interbelice. A fost al nouălea copil al unei familii de preoţi.

Copilăria i-a stat, după cum mărturiseşte el însuşi, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.

Primele clase le-a făcut la Sebeş la şcoala primară germană (1902 – 1906), după care a urmat Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1906 – 1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Încă de pe băncile liceului se va familiariza cu opera lui Friedrich Schiller.

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în Românul, cu studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914). Debuturile sale stau elocvent sub semnul oscilaţiei între tentaţia versului şi aceea a meditaţiei în marginea artei, dar şi a marilor filozofii contemporane.

Dupa studiile în tară, urmează Universitatea din Viena si-si ia doctoratul în filosofie (1920). Apoi îmbratiseaza cariera diplomatica (Varsovia, Praga, Berna, Viena, Lisabona), timp de 12 ani. E ales în 1936 membru al Academiei si numit profesor de filosofia culturii la Universitatea clujeana. În perioada comunista, a avut mult de suferit, fiind îndepartat de la catedra universitara, marginalizat la Filiala din Cluj a Academiei si la biblioteca universitara.

În anul 1926 a intrat în diplomaţie ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Legaţia Română din Berna şi Legaţia Română din Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938 ) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).

Poezia lui Blaga reprezintă un moment de elevatie a lirismului românesc. Aceasta îşi motivează unitatea interioară şi dimensiunile prin relaţia eului poetic cu universul. Faţă de marele său înaintaş, Eminescu, pasionat de filosofie, care a nuanţat şi a versificat idei filosofice, Blaga este primul poet filosof, autor al unui sistem de filosofie propriu, caracterizat printr-un vitalism pronunţat. În întreaga lirică blagiană se pot identifica două constante: reflexivitatea şi metafora. Din punct de vedere formal, poetul a impus definitiv versul liber.

Concepţia filosofică propriu-zisă a lui Blaga afirmă ca existenţa e fundamental misterioasă ţi nu poate fi cunoscută cu ajutorul gândirii logice. Prin artă, religie si filosofie, omul încearcă să releve misterul, dar i se opune Marele Anonim, care împiedică o cunoaştere deplină, instituind o barieră de netrecut, numită de Blaga” cenzură transcendentă”. Omul nu are altă cale în afară de aceea de a accepta misterul: în loc să-l reducă, el îl sporeşte. Cunoaşterea va fi, în aceste condiţii, după Blaga, de doua feluri: o cunoaştere paradisiacă, şi o cunoaştere luciferică, prin care misterul lumii e sporit cu ajutorul imaginaţiei poetice a intelectului extatic. De aici decurge rolul poeziei, care prin mituri şi simboluri, adică prin elemente specifice imaginaţiei, pătrunde în tainele universului mai adânc decât pătrund raţiunea şi logica.

https://i0.wp.com/homepage.ntlworld.com/rt.allen/b4.gif

Volume de versuri: Poemele luminii (1919, debut), Paşii profetului (1921), În marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), La cumpana apelor (1933), La curtile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943), Poezii (1962).

Piese de teatru: Zamolxe, mister pagân (1921), Meşterul Manole (1927), Avram Iancu (1934), Arca lui Noe (1944) şi postum Anton Pann (1964).

A publicat aforisme (Pietre pentru templul meu, Discobol) si memorialistică (Hronicul şi cântecul vârstelor).

Opera filosofică e dominată de cele patru trilogii: Trilogia cunoaşterii – 1943(Eonul dogmatic, Cunoaşterea luciferică, Cenzura transcendentă.), Trilogia culturii – 1944(Orizont şi stil, Spaţiul mioritic, Geneza metaforei şi sensul culturii.), Trilogia valorilor – 1946(Ştiinţă şi creaţie, Gândire magică şi religie, Artă şi valoare.) si Trilogia cosmologică (Care a rămas în stadiu de proiect. Din ea Blaga a publicat un singur volum, Diferenţialele divine, primul din această ultimă trilogie.).

A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961. Este înmormântat în gradina bisericii din satul natal Lancram, lânga Sebes.

…şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2008/05/12/lucian-blaga-–-lumina-din-mai/

3 Răspunsuri

  1. Nice . De mentionat ar fi ca filosofia lui era revolutionara si ca a fost nominalizat la un Nobel , fortat fiind sa refuze din cauza comunistilor.

    De asemenea, in timpul regimului comunist incipient a fost puternic persecutat si cenzurat, ulterior chiar de fostul lui elev si protejat, Mihai Beniuc (autor al unor poezii jegoase gen ”Marul de pe marginea drumului” dar si al unor creatii interesante gen ”Ultima scrisoare”)

  2. De mentionat : Era vorba de filosofia lui in nominalizarea aia ( in 1956 – de catre Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu).

    Ca poet nu mi-a placut niciodata dar ca filosof a fost cam cu 20 de ani inaintea filosofilor ”logicii” aparuti prin anii 50.

  3. mie mi-a placut…suna asa…ca o…vioara…

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: