Samuel F.B. Morse – „Un Leonardo American”

Numit si „Un Leonardo American”, Samuel Morse a fost, pe langa celebrul inventator al codului morse si al telegrafului electric, un pictor recunoscut in perioada si un politician. Talentul de portretist nu mai mira pe nimeni, dar ca si politician lasa de dorit. Cu toate acestea insa, nu stiu cati dintre dumneavoastra si-l amintesc pe Morse ca pe un pictor. Din pacate arta sa nu s-a pastrat in asa mare masura ca si cea a lui Da Vinci. Chiar in timpul vietii sale, faima sa de pictor urma sa fie depasita de aceea de inventator si de om de stiinta.

Samuel Finley Breese Morse s-a nascut la 27 aprilie 1791 in orasul Charlestown, Massachusetts intr-o familie saraca. A fost cel mai mare copil al preotului Jedidiah Morse si al lui Elizabeth Ann Morse.Copil sarac, firav, mai mult „o povara pentru ai lui decat un ajutor” , nu a supravietuit decat datorita dragostei patimase a mamei sale. Tatal micului Samuel era zugrav si de-abia castiga cate ceva cu ce sa-si tina casa. Copilul mazgalea inca de mic peretii cu vopselurile tatalui, lucru care i-a indreptatit pe parinti sa banuiasca in el un viitor mare pictor. Astfel, dupa absolvirea scolii, la paisprezece ani, in loc sa se indrepte spre o meserie, a fost dat ucenic la un pictor. Acolo a invatat meserie. Intr-o zi de targ a plecat cu mesterul sau sa vanda „operele de arta” , care aveau destule cautare. Pionerii doreau sa-si infrumuseteze proaspetele locuinte din fermele lor cu picturi avand subiecte din viata de zi cu zi : luminisuri de paduri, tablouri infatisand primele case ridicate , case in stil olandez si mai ales portrete de sefi indieni cu stralucitoarele lor pene de vultur si cocos salbatic. Aceste noi tablouri au placut asa de mult incat mesterul, napadit de o multime de comenzi , s-a vazut nevoit sa-si puna „ucenicul” sa le copieze pentru a fi vandute in mai multe exemplare. La caderea iernii, cand tablourile nu mai puteau fi expuse in iarmaroc, mesterul si ucenicul s-au intors acasa cu o gramada de bani . Parintii vazand acest succes financiar al fiului lor, s-au gandit ca ar fi o buna investitie, ca fiul sa isi perfectioneze „arta” la Londra, la o academie de pictura. Aici dupa un an si jumatate de cautari artistice, tanarul Samuel a constatat ca in fapt are o mult mai mare atractie pentru stiintele exacte precum fizica si chimia, arta trecand in planul al II lea. Ca atare s-a intors in tara, cu o multime de carti de matematica, fizica si stiinte naturale.

Pe drumul de intoarcere la bordul vasului „Aligator” a fost atras de un personaj ciudat care iesea din cabina numai noaptea avand in mana doua butelii mici, din care, nevazut de nimeni, isca fulgere mici, cu puncte luminoase. Intrat in discutie cu misteriosul personaj a aflat ca acesta se numeste Charles Jackson, pasionat de problemele electricitatii. La aluzia lui Morse, conform caruia, in prezent, curentul electric „nu poate face nimic mai mult decat sa tasneasca (sa nu uitam ca in urma cu cativa ani Benjamin Franklin inventase partrasnetul)”, profesorul i-a raspuns : „ daca electricitatea ar putea fi dirijata in mod util, fulgerele care sunt de fapt ca o dunga de lumina, atunci nu ar mai fi nevoe de lumanare sau candela” . Totodata profesorul i-a precizat fulgerul coboara prin sarma paratrasnetului „cu viteza uriasa” si ca aceasta energie are nevoie de cateva secunde pentru a ocoli intreg pamantul de cateva ori. In acest fel daca s-ar putea trimite „oarece semne cu acest curent” si „s-ar pute scrie cu electricitate”, atunci comunicatiile dintre un tarm si celalalt al Atlanticului s-ar putea face instantaneu nu cu viteza cu care duce stirile vasul lor mixt (cu aburi si panze). Ideea de a transmite stiri la distanta, folosind energia electrica a incoltit pentru prima oara in mintea lui Morse.

Totusi, ajuns in SUA, nu aceasta i-a fost prima preocupare . Mai intai s-a castorit in 1819 cu Lucretia Walker, o fata din vecini si, pentru a-si mentine familia proaspat creata, s-a apucat din nou de vechea indeletnicire : picturi cu case olandeze , pioneri si sefi de indieni.

In 1823, s-a numarat printre fondatorii Academiei Nationale de Design, din New York, iar anul urmator a devenit primul presedinte al acestei institutii. A continuat sa picteze, devenind si profesor de pictura si sculptura la Universitatea New York.

In vreme ce lucra la un portret al generalului Lafayette la Washington, sotia sa, care locuia la aproximativ 500 de kilometri distanta, s-a imbolnavit si a murit. Stirea mortii ei a calatorit insa timp de 7 zile pana cand sa ajunga la Morse. Chinuit de remuscari si invinovatindu-se ca nu a fost langa ea in momentul mortii, pictorul a inceput sa se intrebe daca nu cumva poate sa existe o modalitate prin care sa se elimine barierele de timp si spatiu dintre expeditorul si destinatarul unui mesaj. Isi dorea cu ardoare sa schimbe lumea, astfel incat oricine sa poata ajunge la cei dragi atunci cand este nevoie.

La un moment dat i-a incoltit in minte o idee „trasnita” : sa-si folosesca sevaletul pentru „ o masinarie electrica”. Ideea lui era cuceritor de simpla : o masinarie electrica care sa scie semne. Semne scurte si semne lungi. Asa a inceput istoria punctului si a liniei si a intregului alfabet Morse in general. Pentru a-si perfectiona cunostintele de fizica, Morse a scris vechiului sau prieten , profesorul Charles Jackson din New York. Astfel ,in colaborare, primele incercari timide de de a transmite semne de la distanta au inceput sa dea rezultate. Samuel Morse si-a folosit intr-o prima faza sevaletul sau. Acestuia ii era adaugat un orologiu mare ale carui rotite erau puse in miscare de o greutate care se lasa in jos de pe stinghia superioara a sevaletului. Un electromagnet care functiona dupa voie era atasat dispozitivului. Acul sau magnetic deviat de curent electric punea punct sau lasa o pauza pe o foaie de hartie. Cel mai perfectionat aparat telegrafic din zilele noastre si care foloseste inca un fir metalic de transmisie, nu e intemeiat pe alt principiu. Toate imbunatatirile aduse din 1835 – anul inventiei lui – sunt numai de natura mecanica, in vederea economiei de spatiu si in vederea unei mai usoare functionari a acului pe hartia care se desfasoara automat. Acest prim model de al aparatului Morse s-a pastrat. El poate fi vazut la Muzeul Tehnic din New York.

Morse Code

In 1843, Congresul Statelor Unite a abrobat alocarea sumei de 30.000 de dolari lui Samuel Morse, pentru construirea unei linii de telegraf experimentale, intre Washington, D.C. si Baltimore, Maryland. Experimentul a fost un succes si, la 24 mai, 1844, Morse a trimis primul mesaj prin intermediul telegrafului: „What hath God wrought!”. La doar un deceniu dupa deschiderea primei linii, peste 20000 de cabluri de telegraf au impanzit America. Comunicarea rapida pe care o permite telegraful a ajutat enorm expansiunea Americii, facand mai sigur transporul cu trenul, datorita faptului ca un numar din ce in ce mai mare de tranzactii comerciale erau incheiate la mare distanta, pe teritoriul tot mai intins al Statelor Unite.

Samuel Morse a fost o persoana extrem de generoasa, intens preocupata de actiunile de caritate. Pentru descoperirile sale a fost recompensat de-a lungul vietii cu nenumarate premii. A murit pe 2 aprilie 1872, la varsta de 80 de ani, in locuinta sa din New York si este inmormantat in Cimitirul Green-Wood, din Brooklyn, New York.

Blogul s-a mutat pe www.sandydeea.ro . Puteti comenta si viziona acest articol aici:
http://sandydeea.ro/2008/04/15/samuel-fb-morse-„un-leonardo-american”/

Un răspuns

  1. Ma bucur ca te-ai decis sa publici totusi articolul despre Morse. E ceea ce as numi ”informatie frumoasa”.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: